Ziua Mondială a Păcii – o glumă amară

Pe 21 septembrie, în fiecare an din ultimii 36, clopotul de la sediul ONU sună Ziua Internațională a Păcii.

Ziua Mondială a Păcii, sărbătorită pe 1 ianuarie, a fost consacrată de Papa Paul al VI-lea (pontiful Conciliului Vatican II) în 1967 și anunță, prin mesajul Papei, tema majoră a politicii externe a Vaticanului, subsumată așa-numitei diplomații a păcii. Tema anului 2018: „Migranți și refugiați: bărbați și femei în căutarea păcii”.

Francisc a ținut să ilustreze Ziua Mondială a Păcii cu o imagine-memento, greu de privit, care face mai mult decât o sută de omilii. E vorba de fotografia lui Joseph Roger O’Donnell, fotoreporter al Marinei americane în cel de-Al Doilea Război Mondial: „după bombardamentul atomic din Nagasaki, un copil își așteaptă rândul la crematoriul unde urmează să-și depună fratele mort pe care îl ține legat de spate „.

Cu îndârjire, Suveranul Pontif readuce în atenția liderilor acestei lumi surde și cinice problema migranților și a refugiaților:

” Cei care alimentează frica față de migranți, eventual în scopuri politice, în loc să construiască pacea, seamănă violență, discriminare rasială și xenofobie (…). Privindu-i cu atenție pe migranți și pe refugiați, vor ști să descopere că ei nu vin cu mâinile goale – aduc o încărcătură de curaj, abilități, energii și aspirații, în afara comorilor din culturile lor native, iar în felul acesta îmbogățesc viața națiunilor care le primesc. Vor ști să observe și creativitatea, tenacitatea și spiritul de jertfă al nenumăratelor persoane, familii și comunități, care în toate părțile lumii deschid poarta și inima migranților și refugiaților, chiar și acolo unde resursele nu sunt îmbelșugate (…). A oferi celor care cer azil, refugiaților, migranților și victimelor traficului de persoane o posibilitate de a găsi pacea pe care o caută presupune o strategie care să combine patru acțiuni: primire, protejare, promovare și integrare. amintește exigența de a lărgi posibilitățile de intrare legală, de a nu respinge refugiații și migranții spre locuri unde îi așteaptă persecuții și violențe și de a pune în acord preocuparea pentru siguranța națională cu ocrotirea drepturilor umane fundamentale. Scriptura ne atrage atenția: (Epistola către Evrei 13, 2). amintește datoria de a recunoaște și a ocroti demnitatea inviolabilă a celor care fug de un pericol real în căutare de adăpost și siguranță, împiedicând exploatarea lor (…). Dumnezeu nu discriminează: (Psalmi 145,9). se referă la susținerea dezvoltării umane integrale a migranților și refugiaților. Între multele instrumente care pot ajuta în această misiune, vreau să subliniez importanța de a asigura copiilor și tinerilor accesul la toate nivelurile de instruire. Astfel, ei nu doar că vor putea cultiva și fructifica propriile capacități, dar vor capabili și mai mult să vină în întâmpinarea celorlalți, cultivând un spirit de dialog și nu de închidere sau de ciocnire. Scriptura ne învață că Dumnezeu . De aceea îndeamnă: (Deuteronom 10, 18-19). , în sfârșit, înseamnă a permite refugiaților și migranților să participe pe deplin la viața societății care-i primește, într-o dinamică de îmbogățire reciprocă și de colaborare rodnică în promovarea dezvoltării umane integrale a comunităților locale. Cum scrie sfântul Paul: (Epistola către efeseni 2,19)”.

… Adevăruri pe care puternicii lumii n-au nici un interes să le asculte.